Am optat pentru denumirea de „limbaj mimico-gestual” deoarece acesta este termenul oficial utilizat de Legea română. Același limbaj se mai numește și „limbajul semnelor” sau „limba semnelor românești”. Indiferent ce denumire am utiliza și cu toate că există unele diferențe regionale între semne și modul de utilizare a acestora, limbajul mimico-gestual românesc este unul singur, și anume este o limbă de sine stătătoare (are o structură, un lexic, reguli gramaticale, etc.) și este limbajul utilizat de comunitățile de surzi din România.
Citește mai mult
Codul etic al interpretului în limbaj mimico-gestual cuprinde aspecte referitoare la deontologia profesiei, legislație, precum și principii de ghidare și de desfășurare a activității. Printre principiile generale care stau la baza codului etic se numără: respectarea drepturilor persoanelor surde și a legislației cu privire la persoanele cu dizabilități și la interpreți, respectul față de limbile de lucru, față de persoanele implicate, față de profesie și față de colegi. Mai precis, principiul confidențialității urmărește protejarea persoanelor implicate în interpretare prin nedivulgarea informațiilor obținute în acest context.
Citește mai multInterpretul asigură facilitarea comunicării între două sau mai multe persoane care comunică în limbi diferite. Meseria de interpret este una de sine stătătoare, cu reguli, proceduri și un cod etic. Un interpret în limbaj mimico-gestual românesc are cunoștințe temeinice de limba și cultura română, limbaj mimico-gestual românesc și cultura surzilor, stăpânește și aplică cu ușurință tehnicile de interpretare și are abilități de comunicare interculturală foarte bine dezvoltate.
Citește mai mult
