Sarea în bucate

de Petre Ispirescu

A fost o dată un împărat, care avea trei fete pe care le iubea foarte mult. Mai ales de când i-a murit soția, se ocupa mult de educatia fetelor si le indeplinea orice dorință.

Le-a cumpărat fetelor cele mai frumoase rochii, cele mai scumpe bijuterii și cele mai minunate cărți. La rândul lor fetele îl indrăgeau nespus pe tatăl lor.

Într-o zi impăratul a întrebat-o pe fata cea mare, cât de mult îl iubeste.

-Te iubesc ca mierea, răspunse fata.

Tatăl a fost mulțumit de răspuns și a întrebat-o și pe fata cea mijlocie.

-Eu te iubesc ca zahărul, răspunse aceasta.

Împăratul era de-a dreptul înduioșat de atâta iubire. Atunci a întrebat-o pe fata cea mică:

-Și tu fetițo, cât de mult mă iubești?

-Eu te iubesc ca sarea în bucate, tată, răspunse mezina.

Surorile ei au început să râdă de ea și împăratul s-a înfuriat.

-Ce fel de răspuns este acesta! Să pleci din casa mea!

Fata nu a fost lăsată să dea nici o explicație și a fost alungată. Surorile și-au bătut joc de prostia ei și s-au bucurat că pleacă, fiindcă nu prea o aveau la inimă. Mezina s-a îmbrăcat în niste haine simple și a plecat mâhnită, cu lacrimi în ochi.

După o cale lungă a ajuns la palatul unui alt impărat și s-a angajat servitoare. Era atât de harnică și pricepută, încât toată lumea a ajuns să o îndrăgească. Știa să pregătească bucate alese și făcea curățenie lună. Împărăteasa a auzit de servitoarea cea isteață și a chemat-o la dânsa. După ce au vorbit ele puțin, au devenit nedespărțite. Fata nu mai trebuia să muncească la bucătărie, stătea numai cu împărăteasa, brodând sau pictând și tot ceea ce făcea era neasemuit de frumos.

Împăratul a trebuit să plece la război, luându-l cu el și pe fiul său. Prințul a fost rănit, iar împăratul și împărăteasa erau foarte necăjiți. Împărăteasa nu s-a mișcat zi și noapte de lângă patul bolnavului, iar fata de împărat stătea și ea cu dânșii. L-a îngrijit foarte bine pe băiat, simpla atingere a mâinii sale delicate alina orice durere.

Când s-a înzdrăvenit, prințul a mers la împărăteasa și i-a spus că vrea să se însoare. Împărăteasa s-a bucurat și l-a întrebat dacă vrea să se însoare cu cineva anume. Prințul i-a spus că vrea să se însoare cu servitoarea care l-a îngrijit când era bolnav, că altă fată mai frumoasă și mai cuminte nu cunoaște. Împărăteasa la început nu a fost de acord, vrând pentru fiul său o mireasă de sânge nobil, dar până la urmă prințul a convins-o. Împreună nu le-a fost greu să-l convingă și pe împărat și au fixat data nunții.

Tânăra mireasă i-a rugat pe viitorii socri să-l invite și pe un anume împărat, dar nu a mărturisit că acesta este tatăl ei. A venit și ziua mult asteptată a cununiei. Fata a pregătit separat bucatele pentru tatăl ei și a dat poruncă unui slujitor să i le ducă personal și nu cumva să ajungă din greșeală la vreun alt oaspete.

Împăratul de cum a sosit s-a tot uitat la frumoasa mireasă și i se strângea inima gândindu-se ce mult seamănă cu fata lui, pe care nu a mai văzut-o de foarte mult timp.

Când au apărut pe masă bucatele îmbietoare, toți mâncau cu poftă, numai împăratul, tatăl fetei înghițea cu greu câte ceva ce i se păru rău și fără nici un gust. A întrebat în dreapta și în stânga, dacă e bună mâncarea și toți au răspuns că sunt cele mai delicioase bucate pe care le-au gustat vreodată. A luat și el de la vecini un pic cu furculița și s-a convins că într-adevăr erau foarte bune.

Până la urmă nu a mai putut răbda și s-a ridicat în picioare, acuzându-l pe împăratul gazdă că își bate joc de dânsul. Acesta a chemat bucătarii, ca sa-l pedepsească pe cel care a făcut pozna iar atunci mireasa a recunoscut că ea a gătit pentru tatăl său doar cu miere și zahăr și chiar în solniță a turnat zahărul praf, susținând că împăratul preferă mierea și zahărul în loc de sare.

Tatăl și-a recunoscut greșeala și a îmbrățișat-o cu drag pe fata pe care a crezut-o pierdută. Iar celălalt împărat s-a bucurat ce noră vrednică și deșteaptă are, și mai e și fiică de împărat.

Text prelucrat (rezumat) de Chirteș Gabriela împreună cu echipa de filmare ANIALMG după textul original cu titlul Sarea în bucate de Petre Ispirescu