Baladă populară
Balada “Miorița” este o specie a genului epic specifică literaturii populare. Fiind o operă ce aparține folclorului, are toate trăsăturile literaturii populare: are caracter oral, colectiv, anonim, expresiv si sincretic, iar deoarece aparține genului epic sentimentele, gândurile, trăirile și ideile autorului sunt exprimate în mod indirect prin intermediul acțiunii și al personajelor. Se relatează fapte cu semnificații deosebite. Acțiunea urmărește momentele subiectului. În expozițiune se fixează locul și timpul la munte, toamna, când are loc transhumanță; se prezintă personajele: cei trei ciobani. În intriga se prezintă complotul ciobanului ungurean cu cel ardelean, care vor să îl omoare pe cel moldovean că este mai bogat.
În desfășurarea acțiunii se povestesc mai multe întâmplări observând neliniștea mioarei ciobanul o întreabă ce s-a intamplat, iar mioara îi dezvăluie complotul sfătuindu-l să își ia măsuri de apărare. Baciul moldovean după ce aude acestea își încredințează ultimele dorințe mioarei sale. Punctul culminant nu apare ca acțiune, ci ca intensitate a sentimentelor. Ciobanul moldovean crede că va fi căutat de mama sa. Mama îl descrie realizându-i un portret cuceritor prin frumusețe. Baciul o roagă pe mioara să ii prezinte mamei sale moartea ca pe o nuntă. Se împletesc mai multe motive: Motivul transhumanței, motivul complotului, motivul mioarei năzdrăvăne, motivul testamentului, motivul alegorie moarte-natura, motivul maicuței bătrâne. Elementele reale se îmbină cu cele fantastice. Natura participă la evenimente fiind personificată. Personajul principal are un destin impresionant. Ciobanul moldovean este personajul principal deoarece apare în toate momentele subiectului. El este caracterizat atât direct prin intermediul descrierii de către narator și de mama sa, cât și indirect prin felul de a vorbi, de a gândi, de a se comporta, prin relațiile cu celelalte personaje. Portretul fizic este realizat prin caracterizare directă de către mama sa: “Mândru ciobănel / Tras printr-un inel? Fețisoara lui, Spuma laptelui; Mustăcioara lui, Spicul graului; Perișorul lui, Pana corbului; Ochișorii lui, Mura câmpului!” Portretul moral este realizat prin caracterizare indirectă. Încă de la început ne dăm seamă că este muncitor, drept dovadă faptul că este mai bogat decât ceilalți doi ciobani: “Că-i mai ortoman, Ș-are oi mai multe Mândre și cornuțe, Și căi învătați Și câini mai bărbați”
Este foarte atașat de oile sale și de natură, de aceea vrea să fie înmormântat aproape de stană.
Își iubeste foarte mult mama, și pentru a nu o face să sufere îi spune mioarei sale să îi prezinte moartea ca pe o nuntă. El întruchipează un ideal de frumusețe fizică și morală întâlnită atât în basme cât și în romane. Ciobanul devine un personaj legendar, model de comportament în imprejurări de excepție. Pe lângă narațiune ca mod principal de expunere, balada conține și momente lirice (testamentul), concentrate în monolog și dialog, precum și secvențe descriptive. Povestirea se face la persoana a III-a, de narator. Se întalnesc procedee artistice specifice baladei: întrebări retorice: “Cine a cunoscut, / Cine mi-a văzut / Mândru ciobanel?”, hiperbole: “păsărele mii”, metafore: “Fețisoara lui, / Spuma laptelui;”, repetiții: “Miorița laie, / Laie bucălaie,”, regionalisme, diminutive: “fețisoara”, “ochișorii”. Versurile scurte, cu rima împerecheată și ritm trohaic, cu caracter oral, sunt melodioase, conferind totodată tensiune. Balada este opera epică în versuri, populară sau cultă în care se narează evenimente neobițnuite, fapte vitejești, dramatice.
Text prelucrat (rezumat) de Chirteș Gabriela împreună cu echipa de filmare ANIALMG după textul original cu titlul Miorița.
