de Ion Luca Caragiale
Goe este un băiat leneș, căruia nu-I place să învețe și rămâne repetent. Pentru ca să nu mai rămână repetent, mam’mare (bunica), mamițica (mama) și tanti Mița (mătușa) îi promit lui Goe că-l duc la București de 10 Mai.
În ziua plecării cei patru sunt pe peronul gării, așteptând sosirea trenului. Goe este nerăbdător. Mam’mare îl liniștește și îi admiră costumul de marinar. Goe le ceartă cu obrăznicie, pe mam’mare și pe mamița care numesc costumul marinel și, respectiv, marinal, spunând că forma corectă este mariner. Goe cere biletul de tren și îl pune la panglica de la pălărie.
Sosește trenul. Cele patru personaje urcă în tren. Niște tineri le oferă locuri în compartiment. Goe, rămas pe coridor, scoate capul pe fereastră. Un călător îi spune că este periculos ce face, dar lui nu-i pasă. După câteva minute, pălăria zboară în aer cu bilet de tren. .
Când vine conductorul de tren și controlează biletele, mama este obligată să plătească amenda și să cumpere alt bilet. Îl ceartă pe Goe, dar bunica îl apără.
Dezechilibrându-se de la mersul trenului, Goe se lovește la nas, iar cucoanele (doamnele) îl sărută pentru a-i alina (liniști) durerea. Primind o ciocolată de la mamița în schimbul unui sărut, Goe iese pe coridor, de unde intră în compartimentul pentru o singură persoană, în care se blochează. Conductorul îl eliberează după o adevărată criză de isterie din partea femeilor speriate de dispariția băiatului.
Mam’mare hotărăște să-l păzească pe Goe pe coridor, dar acesta se agață cu amândouă mâinile de semnalul de alarmă și oprește trenul. În ciuda căutării celui care a tras semnalul, șeful de tren și conductorul nu găsesc vinovatul deoarece în vagonul unde era rupt sigiliul, mam’mare și Goe dormeau în fundul compartimentului lor.
Trenul ajunge cu întârziere de câteva minute la București, iar cei patru călători pleacă cu o birjă, la bulevard.
Text prelucrat (rezumat) de Chirteș Gabriela împreună cu echipa de filmare ANIALMG după textul original cu titlul D-l Goe de Ion Luca Caragiale.
