Interpretul facilitează comunicarea între persoana surdă și persoanele auzitoare, care pot fi: reprezentanți ai instituțiilor publice, persoane fizice sau persoane juridice. Interpretarea are loc în toate situațiile în care persoana surdă are nevoie de interpretare pentru a-și exercita rolurile sociale și pentru a avea acces la informații.
Acest cod se bazează pe principiul că drepturile persoane surde trebuie respectate, conform legilor din România, legislației Europene și conform Cartei Drepturilor Omului. De asemenea, codul etic se bazează pe principiul că limbajul Mimico-Gestual Românesc este o limbă, limba folosită de Comunitatea Surzilor din România.
Serviciile de interpretare se oferă fără discriminare. Indiferent de rasă, etnie, vârstă, religie, gen, orientare sexuală, dizabilitate, statut social, etc.
Confidențialitatea. Toți interpreții trebuie să respecte confidențialitatea informațiilor, adică informațiile confidențiale aflate în timpul interpretării să nu fie comunicate altor persoane. Dacă persoana surdă este de acord și dorește, informațiile pot fi spuse și altor persoane. Dar, dacă persoana surdă reprezintă un pericol pentru sine sau pentru ceilalți (de exemplu dacă amenință că vrea să se sinucidă sau să omoare pe cineva) atunci interpretul poate să comunice acest lucru autorităților. Informațiile confidențiale pot fi folosite de către specialiști pentru cercetare, dar fără a fi făcute publice. Interpretul trebuie să aibă grijă să păstreze și confidențialitatea datelor. De exemplu, dacă are pe calculator documente sau înregistrări video care conțin informații confidențiale, acestea trebuie să aibă parolă pentru a fi protejate. Dacă are nelămuriri legat de confidențialitatea unor informații, interpretul trebuie să clarifice aceste lucruri cu alți colegi profesioniști sau cu reprezentanți Asociației Naționale a Interpreților în Limbaj Mimico-Gestual Românesc. Interpretul nu are voie să folosească informațiile confidențiale în scop personal!
Imparțialitatea. Interpretul trebuie să fie complet imparțial (să nu țină partea cuiva). Interpretul tratează toți participanții la comunicare în mod egal, nu este de partea unuia sau altuia. Dacă interpretul știe că nu poate să fie neutru, nu trebuie să accepte să interpreteze. De exemplu, dacă un interpret are o verișoară surdă care este implicată într-un proces, nu are voie să interpreteze pentru că nu poate fi imparțial, trebuie chemat alt interpret.
Fidelitate. Atunci când interpretează, interpretul trebuie să traducă exact, corect, cu toate detaliile. Interpretul nu are voie să își exprime părerile lui personale, ci exprimă doar părerile, ideile și sentimentele celor care comunică. Interpretul nu are voie să elimine intenționat sau să adauge informații în procesul de interpretare. Interpretarea nu înseamnă traducerea cuvânt cu cuvânt. Interpretare înseamnă să reproduci cu fidelitate mesajul în altă limbă. Dacă interpretul își dă seama că a făcut o greșeală de traducere, se poate opri pentru a se corecta. Dar dacă interpretul își dă seama că una din persoane a făcut o greșeală, nu trebuie să o corecteze. Interpretează exact cum a spus. Interpretul este obligat să traducă tot ce se comunică, inclusiv injurii, expresii vulgare, greșeli sau neadevăruri, exact cum au fost exprimate. Participanții la comunicare trebuie să aibă acces la tot conținutul mesajului.
Câştigarea încrederii. Când are loc un serviciu de interpretare, e nevoie să existe din partea tuturor altruism, bună credinţă, înţelegere, toleranţă, corectitudine, empatie, echidistanţă, imparţialitate. Interpretul trebuie să încerce să creeze o astfel de atmosferă.
Sursa
[videojs mp4="http://video-js.zencoder.com/oceans-clip.mp4"]