Un interpret nu traduce cuvânt cu cuvânt. Fiecare limbă are structura ei, gramatica ei, care trebuie respectate. De aceea, este foarte important ca interpretul să cunoască ambele limbi la nivel foarte avansat și să învețe mereu semne noi și cuvinte noi.
Ca să poată interpreta corect, interpretul trebuie să aplice tehnicile de interpretare, să aibă o memorie foarte bună, să gândească foarte rapid, să aibă capacitatea de a înțelege și procesa informația, să nu se blocheze și să respecte principiile de interpretare.
Procesul de interpretare este foarte obositor pentru creier și de aceea interpreții trebuie să lucreze cu schimbul dacă e nevoie de interpretare timp de mai multe ore. Interpretul trebuie să cunoască foarte bine cultura surzilor dar și cultura auzitorilor. Un interpret trebuie să înțeleagă tot mesajul, altfel nu poate interpreta, iar pentru aceasta e nevoie de atenție foarte mare și de o cultură generală bogată.
Interpretul este vocea persoanei surde și mâinile persoanei auzitoare. Adică interpretul nu vorbește în numele lui, ci în numele persoanei pe care o interpretează. Astfel, el se va exprima ca și când este persoana pe care o interpretează. Dacă persoana surdă pe nume Alina spune: „Eu astăzi am fost în parc”, interpretul va traduce „Eu astăzi am fost în parc.” Nu va spune „Astăzi Alina a fost în parc” sau „Ea a fost astăzi în parc.”
Mesajul nu este format doar din cuvinte sau din semne. De multe ori mesajul conține și o emoție sau o atitudine. În limbajul mimico-gestual, mimica, expresia feței exprimă foarte multe informații legate de atitudinea, părerea sau emoțiile persoanei. La auzitori, tonul vocii, volumul și intonația arată tot aceleași lucruri: atitudinea, părerea sau emoțiile. Aceste informații fac parte din mesaj și interpretul trebuie să le transmită cu atenție și respectând regulile de interpretare. De exemplu, dacă în cazul interpretării prin telefon, persoana auzitoare plânge în timp ce vorbește, interpretul trebuie să îi comunice persoanei surde mesajul dar și faptul că persoana vorbește plângând. Dacă nu, persoana surdă s-ar putea să nu înțeleagă gravitatea situației.
Acestea sunt doar câteva lucruri importante despre interpreți și despre activitatea de interpretare. Ele nu sunt valabile doar pentru interpretarea în limbaj mimico-gestual. Principiile, regulile și tehnicile de interpretare sunt aproape la fel cu cele din interpretarea între două limbi vorbite, cum ar fi de exemplu, între română și engleză.
Sursa